DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Disociativ ≠ asociativ
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disociatív adj. → sociativ
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISOCIATÍV ~ă (~i, ~e) Care disociază. /v. a disocia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink