DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink