Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DISPERÁRE s. f. v. desperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPERÁRE s.f. v. desperare.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPERÁRE s. f. elem. desperare.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Disperare ≠ speranță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disperáre v. desperare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
DISPERÁ vb. I v. despera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPERÁ vb. I. v. despera.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPERÁ vb. elem. despera.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A dispera ≠ a spera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disperá v. despera
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink