Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DISPREȚUÍRE, disprețuiri, s. f. Acțiunea de a disprețui. [Var.: (înv.) desprețuíre s. f. ) – V. disprețui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPREȚUÍRE s.f. Acțiunea de a disprețui. [< disprețui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPREȚUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
disprețuíre s. f., g.-d. art. disprețuírii; pl. disprețuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPREȚUÍ, disprețuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Var.: (înv.) desprețuí vb. IV] – Dispreț + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISPREȚUÍ ~iésc tranz. A trata cu dispreț; a desconsidera. [Sil. -țu-i] /dispreț + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISPREȚUÍ vb. IV. tr. A avea dispreț pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu prețui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPREȚUÍ vb. tr. a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreț)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPREȚUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~?; nu ~ ceea ce ți se oferă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A disprețui ≠ a aprecia, a prețui, a respecta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disprețuí vb. → prețui
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink