DISPROPÓRȚIE, disproporții, s. f. Lipsă de proporție între mai multe elemente comparabile; deosebire, nepotrivire flagrantă. – Din fr. disproportion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPROPÓRȚIE s.f. Lipsă de proporție; nepotrivire între diferitele elemente ale unui tot. [Gen. -iei, var. disproporțiune s.f. / cf. fr. disproportion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPROPÓRȚIE s. f. lipsă de proporție; nepotrivire între elementele unui ansamblu. (< fr. disproportion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPROPÓRȚIE s. 1. neconcordanță, nepotrivire. (~ între elementele unui ansamblu.) 2. v. inega-litate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Disproporție ≠ proporție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dispropórție s. f. (sil. -ți-e-) → proporție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPROPÓRȚIE ~i f. Lipsă de pro-porție între două sau mai multe lucruri, fenomene etc.; diferență mare între două sau mai multe lucruri. [Art. disproporția; G.-D. disproporției; Sil. -ți-e] /<fr. disproportion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink