DISTÍL s.n. Edificiu sau element arhitectonic a cărui fațadă are numai două coloane. [< fr. distyle, cf. gr. dis – doi, stylos – coloană].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTÍL, -Ă I. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr. distyle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
distíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. distíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTÍL ~ă (~i, ~e) (despre o clădire) A cărei fațadă are numai două coloane. /<fr. distyle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink