DISTONÍE, distonii, s. f. Dereglare funcțională a sistemului nervos vegetativ. – Din fr. dystonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTONÍE s.f. (Med.) Anomalie în funcționarea organismului sau a vreunui organ. [Gen. -iei. / < fr. dystonie, cf. gr. dys – dificil, tonos – tonus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTONÍE s. f. dereglare a tonicității țesuturilor sau a tonusului nervos. (< fr. dystonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
distoníe s. f., art. distonía, g.-d. art. distoníei; pl. distoníi, art. distoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTONÍE ~i f. med. Stare patologică constând în dereglarea funcțională a sistemului nervos vegetativ. [Art. distonia; G.-D. distoniei; Sil. -ni-e] /<fr. distonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTONÍE (‹ fr. {i}; {s} dis- + gr. tonos „vigoare”) s. f. Dereglare a tonusului funcțional al sistemului nervos vegetativ, manifestată fie prin simpaticotonie, fie prin vagotonie, fie prin existența amândorura (amfotonie).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink