DISTRIBUITÓR, -OÁRE, distribuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie ceva, calificată să distribuie ceva. 2. S. n. Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea rațională a unui material, a combustibilului etc. [Pr.: -bu-i-] – Distribui + suf. -tor. Cf. fr. distributeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTRIBUITÓR s.n. Aparat aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe, a unor chimicale etc. [Cf. fr. distributeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTRIBUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). [< distribui + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTRIBUITÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). II. s. n. aparat, dispozitiv aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe etc. (după fr. distributeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTRIBUITÓR s. 1. împărțitor. (~ de ziare.) 2. (TEHN.) repartizor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
distribuitór (persoană) s. m. (sil. -bu-i-), pl. distribuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
distribuitór (instrument) s. n. (sil. -bu-i-), pl. distribuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTRIBUITÓR1 ~oáre n. Instalație sau aparat pentru distribuirea automată (de materiale, energie electrică, a mesajelor telegrafice etc.); repartizor. [Sil. -bu-i-] /a distribui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTRIBUITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care distribuie. /a distribui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
distribuitoáre (persoană) s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. distribuitoárei; pl. distribuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTRIBUITÓR, -OÁRE (‹ fr.) s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie. ♦ (EC.) Persoană fizică sau juridică ce asigură distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesă, mecanism etc. cu ajutorul căruia se face distribuirea agentului motor într-o mașină de forță, a apei în centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalațiilor de telegrafie și de telemăsură folosit pentru transmiterea semnalelor care aparțin unuia sau mai multor mesaje, în intervale de timp succesive, pe aceeași linie de transmisiune.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink