DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de distrofie. – Din fr. dystrophique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTRÓFIC, -Ă adj., s.m. și f. (op. eutrofic) (Suferind) de distrofie. [< fr. dystrophique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTRÓFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de distrofie. (< fr. dystrophique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
distrófic adj. m., s. m., pl. distrófici; f. sg. distrófică, pl. distrófice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTRÓFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de distrofie; propriu distrofiei. 3) și substantival Care suferă de distrofie; bolnav de distrofie. /<fr. dystrophique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink