DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVAGÁȚIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc. ; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagațiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVAGÁȚIE s. f. divagare (1); digresiune. (< fr. divagation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVAGÁȚIE s. v. digresiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
divagáție s. f. (sil. -ți-e), art. divagáția (sil. -ți-a), g.-d. art. divagáției; pl. divagáții, art. divagáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVAGÁȚIE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze și să varieze expunerea; digresiune. [Art. divagația; G.-D. divagației; Sil. -ți-e] /<fr. divagation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink