Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DIVÉRGE, pers. 3 divérge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVÉRGE vb. III. intr. (Despre drepte, raze etc.) A merge depărtându-se între ele. ♦ (fig.) A se deosebi, a fi în dezacord. [P.i. divérg. / cf. fr. diverger, it., lat. divergere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVÉRGE vb. intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din același punct, răsfirându-se. 2. (fig.) a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
divérge vb., ind. prez. 3 sg. divérge, 3 pl. divérg (nu se folosește la timpurile trecute)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DIVÉRGE pers. 3 diverge intranz. (despre raze) A se răsfira plecând din același punct. /<fr. diverger, lat. divergere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink