DIVERTÍCUL, diverticule, s. n. (Anat.) Mică prelungire a unui organ tubular. – Din fr. diverticule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVERTÍCUL s.n. (Anat.) Apendice care are o cavitate interioară și se termină ca un fund de sac. [< fr. diverticule, cf. lat. diverticulum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVERTÍCUL1 s. n. 1. formație anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar. 2. loc ascuns; cotlon, ungher. (< fr. diverticule, lat. diverticulum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVERTICUL2(O)- elem. „diverticul”. (< fr. diverticul/o/-, cf. lat. diverticulum, adăpost)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
divertícul s. n., pl. divertícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink