DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devináție s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVINÁȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVINÁȚIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
divináție s. f. (sil. -ți-e), art. divináția (sil. -ți-a), g.-d. art. divináției; pl. divináții, art. divináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVINÁȚIE ~i f. livr. 1) Putere magică de a ghici viitorul. 2) Prezicere a viitorului prin practici superstițioase. [Art. divinația; G.-D. divinației; Sil. -ți-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink