Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DIVINIZÁRE, divinizări, s. f. Faptul de a diviniza. V. diviniza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVINIZÁRE s.f. Acțiunea de a diviniza și rezultatul ei; adorare. [< diviniza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVINIZÁRE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndum-nezeire. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, în antichitate.) 3. v. adorare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
divinizáre s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVINIZÁ, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIVINIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A trece în rândul divinităților; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităților. [< fr. diviniser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităților. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. v. adora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. și pl. divinizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink