DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVIZÍBIL, -Ă adj. Care se poate diviza. ♦ (Mat.; despre numere) Care poate fi împărțit exact cu un număr. [Cf. fr. divisible, lat. divisibilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVIZÍBIL, -Ă adj. care se poate diviza. ◊ (mat.) care prezintă divizibilitate. (< fr. divisible, lat. divisibilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Divizibil ≠ indivizibil, nedivizibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. sg. divizíbilă, pl. divizíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi divizat. /<fr. divisible, lat. divisibilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink