DIVIZIÚNE, diviziuni, s. f. 1. Împărțire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obține printr-o împărțire. ◊ Diviziunea muncii = împărțire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs în mai multe operații parțiale, fiecare operație fiind efectuată de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializați. Diviziunea socială a muncii = împărțire a producției sociale pe ramuri de producție de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.), având drept rezultat specializarea unor grupuri de producători în anumite ramuri. ♦ Spec. Operație logică de împărțire a genului în specii. 2. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVIZIÚNE s.f. Împărțire; separare, divizare. ♦ Operație logică de împărțire a genului în speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate; diviziune celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obținută printr-o împărțire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVIZIÚNE s. f. 1. împărțire; separare, divizare. ♦ ă muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate. 2. operație logică de împărțire a genului în speciile sale. 3. (biol.) ~ celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și meioză. 4. parte, fragment, fracțiune. ◊ linioară pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVIZIÚNE s. 1. v. împărțire. 2. (BIOL.) diviziune directă v. amitoză. 3. despărțire, împărțire. (~ capitolelor unei cărți.) 4. v. secțiune. 5. v. gradație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. diviziúnii; pl. diviziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVIZIÚNE ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obținut în urma unei împărțiri. 3) Liniuță care corespunde unei anumite valori, marcată pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink