DIVIZÓR, divizori, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊ Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. – Din fr. diviseur, lat. divisor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVIZÓR, -OÁRE adj. Care divide, care împarte. // s.m. (Mat.) Împărțitor. ◊ Divizor comun = întreg care împarte exact două sau mai multe numere date. // s.n. Divizor de frecvență = circuit sau montaj folosit la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr. diviseur, lat. divisor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVIZÓR, -OÁRE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecvență = circuit sau montaj la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVIZÓR s. v. împărțitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
divizór s. m., pl. divizóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVIZÓR ~i m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg; împărțitor. /<fr. diviseur, lat. divizor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink