DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÍVĂ s.f. (Liv.) Cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care dorește să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DÍVĂ s. f. cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DÍVĂ s. v. star.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÍVĂ s. v. minune, miracol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dívă (díve), s. f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dívă s. f., g.-d, art. dívei; pl. díve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVĂ ~e f. Cântăreață sau actriță celebră, foarte admirată. /<fr., it. diva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink