DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dizentéric adj. m., s. m. (sil. mf. diz-), pl. dizentérici; f. sg. dizentérică, pl. dizentérice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIZENTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces ~. 3) și substantival Care suferă de dizenterie; bolnav de dizenterie. Pacient ~. /<fr. dysentérique, lat. dysentericus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink