DOCÉNȚĂ, docențe, s. f. Titlul, gradul sau funcția de docent; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad. – Docent + suf. -ență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOCÉNȚĂ s.f. Titlul și demnitatea de docent. ♦ Examen pentru obținerea acestui titlu. [< it. docenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCÉNȚĂ s. f. titlul și demnitatea de docent; examen pentru obținerea acestui titlu. (< it. docenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
docénță s. f., g.-d. art. docénței; pl. docénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOCÉNȚĂ ~e f. 1) Funcție de docent. 2) Durata acestei funcții. /docent + suf. ~ență
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink