DOCIMAZÍE, docimazii, s. f. Examen de laborator care urmărește să stabilească (în medicina judiciară) cauzele morții cuiva. – Din fr. docimasie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOCIMAZÍE s.f. 1. Cercetare care se făcea în vechea Atenă asupra cetățenilor care urmau să primească diferite funcții. 2. Cercetare a cauzelor unui deces prin probe speciale de laborator. 3. Disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri. [Gen. -iei. / < fr. docimasie, gr. dokimasia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
docimazíe s. f., art. docimazía, g.-d. art. docimazíei; pl. docimazíi, art. docimazíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOCIMAZÍE ~i f. Examen de laborator (în medicina judiciară) care stabilește cauzele morții. /<fr. docimasie, gr. dokimasia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink