DOCUMÉNT, documente, s. n. 1. Act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. 2. Text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOCUMÉNT s.n. Act, dovadă scrisă prin care se atestă un fapt, se conferă, se recunoaște un drept, o obligație etc. ♦ Scrisoare, lucru (text, înscris, inscripție, fotografie, monument etc.) care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. [< lat. documentum, cf. fr. document, it. documento].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMÉNT s. n. 1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație etc. 2. text, inscripție, fotografie etc. care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. (< fr. document, lat. documentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMÉNT s. 1. v. act. 2. act, hârtie, legitimație. (Rog, prezentați ~ele!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
documént s. n., pl. documénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOCUMÉNT ~e n. 1) Act scris prin care se atestă un fapt (identitatea, nașterea, căsătoria etc.), se conferă sau se recunoaște un drept. 2) Mărturie scrisă sau tipărită (text, inscripție, fotografie etc.) care servește la cunoașterea sau adeverirea unui fapt istoric. /<fr. document, lat. documentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink