Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DOCUMENTÁRE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta. ♦ Documentație. – V. documenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOCUMENTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspândirii cunoștințelor specializate. [< documenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați. (< documenta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMENTÁRE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
documentáre s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOCUMENTÁR, -Ă, documentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cu caracter sau valoare de document. 2. Adj., s. n. (Film sau scriere) care prezintă fapte absolut autentice. – Din fr. documentaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DOCUMENTÁ ~éz tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DOCUMENTÁ mă ~éz intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOCUMENTÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care servește la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOCUMENTÁR2 ~e n. 1) Film care prezintă fapte autentice. 2) Scriere în care se relatează sau se înregistrează evenimente din actualitate. /<fr. documentaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMENTÁR, -Ă adj. Bazat pe documente; care servește la documentare. // s.n. Film, scriere care înfățișează fapte reale, cu valoare de document, de documentație. [Cf. fr. documentaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMENTÁR, -Ă I. adj. care servește la documentare; cu valoare de document. II. s. n. film, scriere care înfățișează fapte reale. (< fr. documentaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOCUMENTÁ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
documentá vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. și pl. documenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
documentár adj. m., pl. documentári; f. sg. documentáră, pl. documentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
documentár s. n., pl. documentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink