DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești. – Din ngr. dodekária „duzină”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dodecár, dodecri, s.m. (înv.) veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române, în timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
dodecár (dodecári), s. m. – Monedă turcească de argint, la începutul sec. XIX. Valora 12 taleri. Ngr. δωδεϰόρι, de la δώδεϰα „doisprezece” (Tiktin; Scriban; Gáldi 174).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dodecár s. m., pl. dodecári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink