DÓICĂ, doici, s. f. Femeie care alăptează (și îngrijește) copilul altei femei. ♦ Dădacă. – Din bg. dojka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÓICĂ s. dădacă, (livr.) bonă, nursă, (Mold. și Bucov.) mancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dóică (dóici), s. f. – Dădacă. Sl. (bg. dojkŭ, slov. dojka), cf. pol. dojka „vacă cu lapte”, din sl. doiti „a alăpta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, Cihac, II, 98). – Der. doici, vb. (a alăpta); doicie, s. f. (timpul în care o femeie este doică). Doică (Banat, Olt., Munt.) circulă în Trans. în forma daică (ALR, 222), din mag. dajka (Gáldi, Dict., 123). Cf. doniță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dóică s. f., g.-d. art. dóicii; pl. doici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÓICĂ ~ci f. înv. Femeie angajată să alăpteze și să îngrijească un copil străin. [Sil. doi-că] /<bulg. dojka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink