DOÍME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOÍME s. jumătate. (O ~ dintr-un întreg.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doíme s. f. (sil. do-i-), g.-d. art. doímii; pl. doími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOÍME ~i f. 1) Jumătate dintr-un întreg. 2) muz. Jumătate dintr-o notă întreagă. [Sil. do-i-] /doi + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink