Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dóisprezece num. m. (sil. mf. -spre-), f. dóuăsprezece
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÓISPREZECE1 num. card. 1) Unsprezece plus unu. ~ inși. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doisprezecelea; a douăsprezecea. /doi + spre + zece
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÓISPREZECE2 m. 1) Număr constând din douăsprezece unități. Împărțiți ~ la șase. 2) Cifra 12 sau XII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /doi + spre + zece
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink