DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOJÁNĂ s. v. ceartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dojană ≠ laudă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dojánă s. f., g.-d. art. dojénii; pl. dojéni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOJÁNĂ dojéni f. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; reproș; bănuială; imputare; mustrare. /v. a dojeni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink