DOLEÁNȚĂ, doleanțe, s. f. Dorință, cerere, plângere (expusă în scris sau oral). [Pr.: -le-an-] – Din fr. doléance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOLEÁNȚĂ s.f. Dorință exprimată printr-o cerere; deziderat. ♦ Plângere; reclamație. [Pron. -le-an-. / < fr. doléance, cf. lat. dolere – a se plânge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOLEÁNȚĂ s. f. plângere, dorință exprimată printr-o cerere; deziderat. (< fr. doléance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOLEÁNȚĂ s. 1. v. dorință. 2. v. rugăminte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doleánță s. f. (sil. -le-an-), g.-d. art. doleánței; pl. doleánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOLEÁNȚĂ ~e f. 1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință. 2) mai ales la pl. Cerințe exprimate în mod oficial; deziderat. [Sil. -le-an-] /<fr. do-leance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink