DOLÉNT, -Ă adj. (Rar) Plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. [Cf. fr. dolent, it. dolente, lat. dolens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOLÉNT, -Ă adj. plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. (< fr. dolent, lat. dolens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dolént adj. m., pl. dolénți; f. sg. doléntă, pl. dolénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink