DOLIHOCEFÁL, -Ă, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din față către spate; (despre craniu) alungit din față către spate. [Var.: dolicocefál, -ă adj.] – Din fr. dolichocéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. (Om) cu craniul lunguieț, (mult) alungit. [Var. dolicocefal, -ă adj., s.m.f. / < fr. dolichocéphale, cf. gr. dolichos – alungit, kephale – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (om) cu craniul lung și îngust. (< fr. dolichocéphale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dolihocefál adj. m., pl. dolihocefáli; f. sg. dolihocefálă, pl. dolihocefále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOLIHOCEFÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre craniu) Care este alungit din față către spate. 2) (despre persoane) Care are craniul cu această formă. /<fr. dolicocéphale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink