Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: domestic (adjectiv) , domestici (verb tranzitiv)   
DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domesticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. domesticeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DOMESTICÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DOMESTICÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniștit sau mai sociabil. /Din domestic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOMÉSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăiește pe lângă casă, s-a deprins cu omul și este folosit în avantajul acestuia. 2) rar Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /<fr. domestique, lat. domesticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăiește lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupații, condiții de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului. 2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DOMÉSTIC adj. v. intern.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A domestici ≠ a sălbătici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Domestic ≠ sălbatic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
doméstic (doméstică), adj.1. (Despre animale) Care trăiește pe lîngă casă. – 2. Care este legat de casă. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. dispărut (sec. XVII), și de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniștit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucișări cu sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Pușcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi); dumes(t)nicie, s. f. (blîndețe); nedumes(t)nicie, (încăpățînare; posomoreală).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
doméstic adj. m., pl. doméstici; f. sg. doméstică, pl. doméstice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)