Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: domicilia (verb) , domiciliere (substantiv feminin)   
DOMICILIÉRE s. f. Faptul de a domicilia. [Pr.: -li-e-] – V. domicilia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMICILIÉRE s.f. Acțiunea de a domicilia și rezultatul ei. [Pron. -li-e-. / < domicilia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMICILIÉRE s. locuire, ședere. (~ lui acolo n-a durat mult.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domiciliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. domiciliérii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DOMICILIÁ ~éz intranz. A-și avea domiciliu; a locui. [Sil. -li-a] /<fr. domicilier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOMICILIÁ vb. I. intr. A locui, a-și avea domiciliul undeva. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. domicilier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMICILIÁ vb. intr. 1. a locui, a-și avea domiciliul undeva. 2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadență un efect de comerț. (< fr. domicilier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOMICILIÁ vb. v. locui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domiciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. domiciliéz, 3 sg. și pl. domiciliáză, 1 pl. domiciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. domiciliéze; ger. domiciliínd (sil. -li-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)