DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMINÁȚIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMINÁȚIE s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr. domination, lat. dominatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOMINÁȚIE s. 1. v. autoritate. 2. control. 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domináție s. f. (sil. -ți-e), art. domináția (sil. -ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOMINÁȚIE ~i f. 1) v. A DOMINA. 2) Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3) Influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. [Art. dominația, G.-D. dominației. Sil. -ți-e] /<fr. domination, lat. dominatio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink