Dex domnește

DOMNÉȘTE adv. Ca un domn (3), ca un boier, boierește; p. ext. foarte bine. – Domn + suf. -ește.

DOMNÉȘTE adv. În felul domnilor; ca domnii. /domn + suf. ~ește

DOMNÉȘTE adv. (fig.) boierește. (A dus-o ~ acolo.)

domnéște adv.

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

A DOMNÍ ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei țări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viață din belșug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre liniște, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălța impunându-se prin proporții și măreție. ◊ Muntele ~ește deasupra întinderii. /v. a domni

CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov.

CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.

CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.

DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)

LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.

LOCOTENENȚĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.

domní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. și pl. domneáscă

rug-domnésc s. m.