Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: donat (adjectiv) , donată (substantiv feminin)   
DONÁTĂ s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DONÁTĂ s. f. nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. (< /Aelius/ Donatus, gramatic lat.)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DONÁ, donéz, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DONÁTĂ ~e f. Carte imprimată cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. /Din Donatus n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
doná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. și pl. doneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)