Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DÓNĂ s. f. 1. distribuire a cărților de joc. 2. cărțile de joc distribuite jucătorilor. (< fr. donne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dónă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DONÁ, donéz, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DONÁ vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
doná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. și pl. doneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink