DOPRÓS s. n. (Înv. și reg.) Anchetă, interogatoriu. ◊ Expr. A face (sau a lua cuiva) dopros sau a lua (pe cineva) la dopros = a interoga, a ancheta (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală, a face (pe cineva) răspunzător. – Rus dopros.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
doprós, doprósuri, s.n. (înv.) cercetare, examen, interogatoriu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
doprós (doprósuri), s. n. – Interogatoriu, anchetă, cercetare. Rus. dopros (sec. XIX). Cf. Cihac, II, 99.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink