Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
DÓRNIC, -Ä‚, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obÈ›ină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi È™i înguste È™i cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink