DOROBĂNȚÍME s. f. (Înv.) Mulțime de dorobanți (1); totalitatea dorobanților. – Dorobanț + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dorobănțíme s. f., g.-d. art. dorobănțímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink