DORSÁL, -Ă, dorsali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în regiunea posterioară (a unei ființe sau a unui organ al ei), privitor la această regiune. 2. S. f. (Geogr.) Formă complexă de relief care se întinde pe distanță foarte mare pe fundul oceanelor, separând două bazine. – Din fr. dorsal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DORSÁL, -Ă adj. Referitor la partea din spate, posterioară a corpului sau a unui organ. // s.f. (Geol.) 1. Formă complexă de relief care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine. 2. Lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent. ♦ Relief mai puțin accidentat care separă unități de relief mai joase. 3. Dorsală barometrică = linie sinuoasă care unește punctele de mare presiune. [Cf. fr. dorsal, it. dorsale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DORSÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat în spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine. 2. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent. 3. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DORSÁL adj. (ANAT.) posterior. (Regiunea ~ a unui organ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dorsál adj. m., pl. dorsáli; f. sg. dorsálă, pl. dorsále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DORSÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spate; propriu spatelui; de la spate. Mușchi ~. 2) Care se află în regiunea spatelui; din regiunea spatelui. Parte ~ă. /<fr. dorsal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink