Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOTÁL, -Ă adj. De dotă, prin care se constituie o dotă. [Cf. fr. dotal, lat. dotalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOTÁL, -Ă adj. referitor la dotă; prin care se constituie o dotă. (< fr. dotal, lat. dotalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dotál adj. m., pl. dotáli; f. sg. dotálă, pl. dotále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de dotă; propriu unei dote. Bunuri ~e. ◊ Foaie ~ă act de înregistrare a dotei unei fete sau unei femei tinere. /<fr. dotal, lat. dotalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)