Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
Definiţii: doi (num.) , doilea   
DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni.Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă.Lat. *dui, duae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOI2 dóuă num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Două mere.În ~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
DE DÓI s. breaza (art.), ungureasca (art.), ca-la-Breaza. (~ este un dans popular.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DOI-DÍNȚI s. v. dentiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas.Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoarăa doua oară.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
doi num. m., f. dóuă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
doi-dínți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
doi-fráți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóilea (precedat de al) num. m.(sil. doi-lea în tempo rapid /do-i-lea în tempo lent), f. a dóua
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă mii num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă milioáne num. (sil. -li-oa-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă milioánelea (precedat de al) num. m. (sil. -li-oa-), f. a dóuă milioána
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă púncte s. n. (sil. punc-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă súte num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dóuă sútelea (precedat de al) num. m., f. a dóuă súta
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)