Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] – Două + zeci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
douăzéci num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOUĂZÉCI1 num. card. 1) Zece plus zece. 2) (cu valoare de num. ord.) Al douăzecilea, a douăzecea. [Sil. do-uă-] /două + zeci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOUĂZÉCI2 m. 1) Număr constând din douăzeci de unități. ~ înmulțit cu trei. 2) Cifra 20 sau XX. 3) Obiect marcat cu această cifră. [Sil. do-uă-] /două + zeci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
douăzéci și únulea (precedat de al) num. m., f. a douăzéci și úna
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink