DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dovlecél s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink