D**C, d***i, s. m. 1. Ființă imaginară, de s*x masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuță. ◊ Expr. A fi d****l gol (sau împielițat) sau a fi d**c împielițat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteț, poznaș. Omul (sau salba, poama) d****lui sau om al d****lui = a) om rău, ticălos; b) om întreprinzător, descurcăreț. A se teme de ceva ca de d****l (sau ca d****l de tămâie) = a se teme foarte tare de ceva. A se uita la cineva ca la d****l = a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică. E tot un d**c = e totuna, e același lucru. A avea (sau a fi cu) d***i sau a avea pe d****l în el = a) a fi rău dispus, enervat; b) a fi energic, plin de viață, neastâmpărat. Parcă a intrat d****l în el, se zice despre cineva mânios, agitat sau cu o energie inepuizabilă. A băga (pe cineva) în d***i (sau în toți d***ii) = a intimida, a înfricoșa (pe cineva); a face (pe cineva) să depună toate eforturile (de frică). Trebuie să fie un d**c la mijloc, se spune când nu poate fi găsită o explicație logică a unei situații încurcate sau când se bănuiește o cauză ascunsă, greu de găsit. Și-a băgat (sau și-a amestecat) d****l coada, se zice când o situație care părea clară se complică dintr-o dată, capătă o evoluție neașteptată. A trage pe d****l de coadă = a fi foarte sărac, a o duce greu. A căuta pe d****l = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri. A da de (sau peste) d****l sau a vedea (sau a-și găsi) pe d****l = a o păți. A căuta pe d****l și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară. A trimite (pe cineva) la d****l sau a da d****lui = a înjura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol. A trimite (pe cineva) de la d****l la tată-său = a purta (pe cineva) de colo până colo. A cere pe d****l și pe tată-său (sau cât d****l pe tată-său) = a cere (pe ceva) un preț exorbitant. A face pe d**cu-n patru sau a face și pe d****l = a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele. A da (sau a lăsa) d****lui (pe cineva sau ceva) = a abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a renunța definitiv (la cineva sau la ceva). A se duce d****lui = (despre persoane dezagreabile; adesea în imprecații) a se duce fără să se mai întoarcă (și într-un loc neștiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi. A se duce la d****l = a pleca unde vrea (fără să-i mai știe nimeni de urmă și fără să-i mai dorească revederea). A-l lua d****l (sau d***ii, mama d****lui) = a muri; a o păți. La d****l! formulă exclamativă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva. Pe d****l! = (formulă exclamativă de negație) nimic! Al d****lui! sau ptiu, d**ce! exclamații exprimând uimire, enervare, admirație. A nu avea nici pe d****l = a fi perfect sănătos. Lucrul d****lui = lucru dificil, dubios, care creează neplăceri. (Glumeț și ir.) Buruiana (sau iarba, tămâia) d****lui = tutun. ♦ (În formule de generalizare extremă, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cine-o fi”) Face și pe d****l. ◊ Expr. La d**cu-n praznic sau la mama d****lui, unde și-a înțărcat d****l copiii, unde și-a spart d****l opincile = într-un loc (neprecizat) foarte îndepărtat. ♦ (În expr.) Al d****lui (de...) = a) foarte rău, păcătos; b) incomod, dificil; c) foarte, peste măsură de..., grozav; d) energic, descurcăreț, răzbătător. (Așa) de-al d****lui! = fără nici un motiv, fiindcă așa vreau! 2. Fig. Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi. 3. Compus: d**c-de-mare = pește marin de culoare cenușie-roșiatică, cu corpul și capul comprimate lateral, a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși (Trachinus d**co). – Lat. d**co, „șarpe, balaur”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
D**C s. 1. aghiuță, demon, diavol, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.) satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pârlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefârtatul (art.), nevoia (art.), pârdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hâdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.). 2. (IHT.) d**c-de-mare (Trachinus d**co) = dragon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
D**c ≠ înger
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
d**c (d***i), s. m. – 1. Demon, diavol, spirit malign. – 2. Diavol, imprecație adresată în special copiilor. – 3. Diavol, imprecație în general. – 4. Joc de copii, care se împart în două grupuri, unul reprezentînd oastea diavolilor, celălalt al îngerilor. – Mr. d**cu, darac, megl. d**c, istr. drocu. Lat. d**cu „dragon” probabil cu forma *d**cus, cf. ngr. δράϰος, alb. drek (Cihac, II, 81; Pușcariu 547; Candrea-Dens., 510; REW 2759). În latina religioasă a ajuns să însemne „demon”; cf. CIL, VIII, 15247 și Suidas: „In Hiobo diabolus d**co dicitir”. Pentru der. directă de la nominativ, cf. cap, om, șarpe, etc. Der. d******e, s. f. (d****e, ștrengărie; vrăjitorie, magie); d*****c, adj. (demonic, diavolesc); d****e, s. f. (acțiune diabolică; fărădelege, răutate; ștrengărie, poznă); d*****e, s. f. (mulțime de d**ci); d*******ă, s. f. (diavoliță); d****s, adj. (care se ține de d****i; neastîmpărat, ștrengar); d********e, s. f. (d****e), cu suf. fals -ovenie de la parascovenie; d****i, vb. (a invoca diavolul, a da d**cului); îndrăci, vb. (a înfuria, a scoate din sărite).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
d**c s. m., pl. d**ci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
D**C ~ci m. (în religia creștină) Ființă imaginată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii; diavol; demon; satană. ◊ A se teme ca ~cul de tămâie a se teme foarte tare de ceva sau de cineva. E tot un ~ e totuna; este același lucru. A face pe ~cul în patru a face tot ce se poate; a pune totul în joc. Pe ~cul se spune pentru a arăta neîncrederea sau pentru a tăgădui ceva. Parcă-i ~cul pe uscat se spune despre cineva foarte urât. A trage pe ~cul de coadă a fi foarte sărac; a o duce foarte greu. Și-a băgat ~cul coada între ei se spune când între prieteni se stârnește o vrajbă neașteptată. Nu-i ~cul atât de negru lucrurile nu stau atât de rău cum se pare. A fi ~cul gol (sau împelițat) a) a fi rău; b) a fi foarte isteț. A vedea pe ~cul (sau a da de ~cul) a o păți. Salba (sau poama) ~cului om ticălos. A se uita (la cineva) ca la ~cul a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică. A avea ~ci (a fi cu ~ci, a fi plin de ~ci) a) a fi om rău; b) a fi neastâmpărat, zvăpăiat. Unde și-a înțărcat ~cul copiii (sau la ~cul în praznic) foarte departe; într-un loc pe care nu-l știe nimeni. Buruiana (sau iarba) ~cului tutun. A căuta pe ~cul a-și face singur neplăceri. A scăpa de ~cul și a da peste tată-său a ajunge din rău în mai rău. A da (sau a lăsa) ~cului a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; a lăsa la voia întâmplării. A nu avea nici pe ~cul a fi sănătos. Al ~cului! (sau ptiu, ~ce) se spune când ești cuprins de uimire. Lucrul ~cului afacere necurată. Și pe ~cul orice. Ce ~cul! se spune când ești nedumerit de ceva. Să-l ia ~cul (ducă-se ~cului) se spune pentru a exprima indignarea față de acțiunile cuiva sau față de o situație. /<lat. d***o
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALUL-D******I s. v. libelulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPRA-D******I s. v. berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroșel, sfrâncioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂRUȚA-D******I s. v. scaiul-d******i.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COASTA-D******I s. v. sparanghel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORNUL-D******I s. v. barba-popii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAMONUL D******R s. v. lucifer, satana, scaraoțchi, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘCATUL-D******I s. v. ruin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘCATUL-D******I s. (BOT.; Scabiosa lucida) (reg.) sipică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTELE-D******I s. v. pălămidă-de-baltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIELEA-D******I s. v. percalină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALBA-D******I s. v. crușân.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCAIUL-D******I s. v. ghimpe, scaiete, scai-ghimpos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCUIPATUL-D******I s. v. coțofană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPATA-D******I s. v. ferigă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPINȚA-D******I s. v. scaiul-d******i.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cálul-d******i s. m., pl. cáii-d******i
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
córnul-d******i (bot.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
díntele-d******i (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
d**c-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sálba-d******i (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scáiul-d******i s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spáta-d******i s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spúsul-d******i s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink