DRAPÉL, drapele, s. n. Bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DRAPÉL s.n. Steag al unei unități militare; (p. ext.) steag, flamură. [Cf. it. drapello, fr. drapeau].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DRAPÉL s. steag, stindard, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ al unei țări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
drapél s. n., pl. drapéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DRAPÉL ~e n. Piesă de stofă atașată de un suport, purtând culorile, emblemele unui sat, ale unei unități railitare sau ale unei organizații, servind drept semn distinctiv al acestora; steag; stindard; flamură. ~ olimpic. ◊ A fi sub ~ a-și face serviciul militar. /<it. drapello
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink