Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DREPTÁTE s. 1. echitate, justiție, (înv.) lege. (Luptă în numele ~ății.) 2. v. justețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DREPTÁTE s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dreptate ≠ nedreptate, neechitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dreptáte s. f., g.-d. art. dreptății; pl. dreptăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DREPTÁTE ~ăți f. 1) Principiu moral și juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; echitate. Act de ~. ◊ A face (sau a da) ~ a îndreptăți. Pe bună ~ în mod întemeiat; pe drept cuvânt. A avea ~ a fi întemeiat în ceea ce (se) spune sau în ceea ce (se) face. 2) la pl. Drepturi recunoscute prin lege. [Art. dreptatea; G.-D. dreptății] /drept + suf. ~ate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)