DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cărnos și zemos cu un singur sâmbure (ca vișina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DRÚPĂ ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanți: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink