DRÂMBĂ, drâmbe, s. f. Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng. ♦ (Ir.) Vioară. – Din ucr. drymba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DRÂMBĂ s. (MUZ.) drâng. (A cânta din ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
drâmbă2, drâmbe, s.f. (pop.) ceată (de oameni), grup.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
drâmbă s. f., g.-d. art. drâmbei; pl. drâmbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DRÂMBĂ ~e f. 1) Instrument muzical popular în formă de potcoavă, prevăzut cu o lamă subțire și elastică de oțel care, ținut în gură și ciupit cu degetul, produce sunete specifice. 2) depr. Scripcă veche și dezacordată. ◊ Cântă din ~ se spune despre cineva care a rămas înșelat. /<ucr. drymba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink